Cornel Ilie scrie o poveste despre un băieţel pe nume UNU

Cornel Ilie, liderul trupei VUNK scrie în acest moment o poveste iniţiatică despre un băieţel pe nume UNU, care “vrea să scoată la lumina sufletul fiecăruia dintre noi” şi care va deschide o uşă spre Un Nou Univers pentru fanii trupei VUNK.

Cornel Ilie

“UNU este suma celor care cred că mereu o poţi lua de la început cu tine însuţi, că te poţi adapta la o versiune proprie mai bună, mai împăcată sufleteşte. Este un personaj oglindă, care te pune faţă în faţă cu tine şi te ajută să îţi vezi mai uşor potenţialul. UNU nu are acelaşi chip niciodată, nici măcar nu are vârstă. UNU este un univers nou, accesibil în orice clipă, în orice centimetru din lumea asta, un univers paralel care abia aşteaptă să fie descoperit sau reinventat. UNU vrea să scoată la lumină sufletul fiecăruia dintre noi. Întrebarea lui Unu este una scurtă, dar cu răspunsuri lungi – Cât de departe mergi pentru a ajunge la tine?”, explică liderul trupei VUNK.

Cornel Ilie mărturiseşte că ideea de a scrie l-a tentat de mai mult timp, că aceasta nu este prima sa povestire aşternută pe hârtie şi speră ca la un moment dat scrierile sale se vor strânge într-o carte:

“Mi-am dat seama că textele, versurile unor melodii sunt foarte limitate ca desfăşurare, ca durată de exprimare. Fără să-mi propun, am ajuns să scriu nişte povestiri de ficţiune, mai întâi în engleză şi apoi în română, ca să mă antrenez, să văd dacă-mi pot dezvolta imaginaţia şi ideile şi sub forma prozei. Ca şi în muzică, prefer drumurile lungi făcute cu păşi mici. Nu vreau să scriu pentru a mă afirma, ci pentru a mă exprima, aşa că în mod sigur voi scrie mereu”, spune artistul.

Printre poveştile preferate ale povestitorului Cornel Ilie se numără “Vrăjitorul din Oz”, “Alice în Ţara Minunilor”, “Micul Prinţ, “Fetiţa cu chibrituri” şi “Harap Alb”. Liderul trupei VUNK recunoaşte că nu are nevoie de niciun ritual special atunci când se aşează la masa de scris: “Nu sunt scriitor, dar sunt un povestitor şi atunci singurul ritual de care am nevoie este să-mi permit să visez mereu cu ochii deschişi la fel de mult”.

LASĂ UN COMENTARIU