FOTO Cum arătau artiştii în prima lor zi de şcoală. Alex Velea: „Părinţii au ştiut să mă motiveze mereu“

Ca la orice început de an şcolar, artiştii devin nostalgici când se gândesc cum i-a marcat prima zi, cum şi-au făcut prieteni şi cum au rămas cu multe amintiri din acea perioadă. Artiştii s-au pus la depănat amintiri şi ne-au mărturisit care sunt povestile lor din timpul scolii.

Boier Bibescu_copil

Alex Velea, cu o memorie proaspătă, mărturiseşte: “Îmi amintesc cu drag de prima zi de şcoală şi nu cred că o să o uit vreodată. Țin minte că deja trecusem prin experiența grupei mari pregătitoare şi de-abia aşteptam să aplic ce învățasem. Părinţii au ştiut să mă motiveze mereu, să-mi explice fel de fel de situaţii şi tocmai de-aia n-am avut probleme în a mă acomoda foarte repede cu colegii şi doamna învățătoare. Doamna Briciu este cea care mi-a fost mentor în primele două clase. Apoi a urmat domnișoara Gulian Aurelia, pe care o plăceam în secret. Le salut şi le mulţumesc că mi-au îndrumat primii pași către educaţie”.

Rashid povesteşte: “Ştiu că am fost foarte emoţionat şi nu prea am dormit noaptea dinaintea primei zile de şcoală. După fiecare vacanţă aveam un sentiment contradictoriu, parcă voiam să mai stau acasă, dar, în acelaşi timp, îmi era dor de anturaj, colegi şi pauze. În fiecare nou început de an mi se părea că am mai crescut un pic, că sunt aproapre mare şi că trebuie să am o atitudinea mai serioasă. Toată povestea dura maximum 10 minute, până îmi dădeam seama că, de fapt, trebuie doar să învăţ mai mult decât în anul precedent”.

Lariss îşi aminteşte cu acurateţe prima zi de şcoală, după cum zice: “Era o zi de toamnă fără soare şi eu eram foarte curioasă de tot ce se întampla în curtea şcolii. Ţin minte că eram foarte cuminte. Oricum, aşteptam cu drag orice început de şcoală”. Mai mult, Lariss povesteşte şi de lucrurile care i se păreau ciudate la şcoală: “Fiind la cursurile de vioară, profesoara noastră era mereu cu unghiera după ea şi ne tăia unghiile. Tare ciudat mi se părea, chiar şi acum, când mă gândesc”.

Boier Bibescu, artistul înarmat tot timpul cu glume, are numai amintiri hazlii din perioada şcolii: “Prima zi de şcoală a fost o zi normală, nu am plâns, nu am fugit. Ba chiar m-am distrat. Am scos uşa de la baie din balamale şi mă plimbam cu ea pe coridor. Acum, că am cresut şi privesc în urmă, mi se pare ciudat stresul şcolii. De ce era atâta panică înainte de teze şi examene, când putea să fie aşa simplu?”.

Shift, cu zâmbetul pe buze, povesteşte: “Ţin minte că abia aşteptam să se termine prima zi de şcoală, să ajung acasă. Recunosc că aşteptam cu drag să înceapă vacanţa şi nici nu voiam să aud de septembrie. Cel mai ciudat lucru de la şcoală mi se părea ideea de turmă, eram învăţaţi să facem acelaşi lucru. Unul dintre profii de care îmi amintesc des este şi cel care mi-a spus ‘Istrate, tu nu o să ajungi departe’. Chiar dacă atunci mă descurajau, iată că mai târziu m-au stimulat vorbele lui şi am făcut şi un hit din ele”.

Rashid_copilarie

Liviu Teodorescu are numai amintiri frumoase cu privire la şcoală: “Îmi amintesc cu plăcere prima zi de şcoală. Ţin minte că mă uitam de jur împrejur să găsesc cea mai frumoasă colegă, să mă aşez cu ea în bancă. M-am îndrăgostit de o fată care mi-a propus atunci, în clasa 1, să ne căsătorim şi să facem copii. Răspunsul meu a fost ‘Da’. Cel mai ciudat lucru mi se părea salutul de la începutul orelor de curs. Profesorul spunea ‘Bună ziua’ şi noi răspundeam în cel mai plictisit şi lent mod posibil ‘Bună ziuaaaaaaaaaaaa’. La un moment dat am făcut din asta o modalitate eficientă de a-i enerva pe profesori”.

Kamara, şcolit în două locuri, România şi Guineea, povesteşte: “Îmi aduc aminte prima zi de şcoală în Guineea, la 8 ani. Eu nu voiam să rămân în Guineea, toţi prietenii mei erau aici, în România. Aşa că am început să plâng şi să mă lamentez să nu mă lase acolo la şcoală. Proful mă întreba cum mă cheamă, iar eu îi spuneam doar ‘Romania’. Şi, uite aşa, pentru o perioadă, porecla mea în clasă a fost ‘Romania’”.

LASĂ UN COMENTARIU