VIDEO „Comunitatea“, un film de Thomas Vinterberg, inspirat din propria copilărie a regizorului

Filmul spune povestea unui cuplu adult care, odată mutat într-o casă foarte spațioasă din Copenhaga, decide să o împartă cu alte cupluri prietene, pentru a trăi împreună ca într-o comunitate mică. Filmul este portretul unei întregi generații de tineri idealiști și visători care, la un moment dat, se vor confrunta cu cruda realitate.

The Commune

Comunitatea este o coproducţie Danemarca-Suedia-Olanda în care, chiar dacă nu sunteţi neapărat familiarizat cu filmografia nordică, îi veţi putea recunoaşte pe: Ulrich Thomsen (In a Better World, 2010; Mortdecai, 2015), Trine Dyrholm (In a Better World; 2010; A Royal Affair, 2012), Fares Fares (Zero Dark Thirty, 2012; Child 44, 2015) and Lars Ranthe (The Hunt, 2012).

Scenariul este scris de Thomas Vinterberg în colaborare cu Tobias Lindholm, același scenarist alături de care a lucrat și la celelalte două succese din ultimii ani: The Hunt, respectiv Submarino. Tobias Lindholm a regizat el însuși un film care a rulat și la noi, A Hijacking (2012).

Filmul este produs de de Zentropa Entertainments, compania lui Lars von Trier, cea mai mare casă de producţie din Scandinavia.

Între vârsta de 7 și 19 ani, Thomas Vinterberg a experimentat el însuși o comunitate asemănătoare cu cea din film datorită părinților săi. ”A fost o perioadă absolut dementă, dar în același timp fantastică și plină de însuflețire. Nuduri la tot pasul, dar și bere, discuții academice, dragoste și drame personale”, își amintește el.

”Copil fiind, fiecare zi era o aventură. Era de-ajuns să părăsesc intimitatea dormitorului și să pătrund în zonele comune ale casei pentru a întâlni tot felul de situații care mai de care mai surprinzătoare, datorită ciudățeniilor diverse ale celor cu care locuiam. Dacă mă uit în urmă, a fost o perioadă plină de momente de aur dar și de situații absurde. Serile de cină în grup, pe care le aveam mereu în intervalul joi – duminică, se transformau de cele mai multe ori în petreceri monstruoase”, mai spune Thomas Vinterberg.

Pe de altă parte, mica comunitate exersa mereu o democrație perfectă: ”Așa numitele ședințe de grup erau autoritatea supremă. Toate problemele apărute se discutau în grup. Îmi amintesc de momentul la care s-a stabilit că întreținerea ar trebui plătită proporțional, ca procent din venitul fiecăruia. Iar propunerea sinceră a venit chiar din partea celui care câștiga cel mai mult din grup”, spune Vinterberg.

”Să nu confundăm lucrurile…”, subliniază regizorul. ”Nu era genul de comunitate ca cele din America anilor 70, fie pe genul religios, sectant sau hipioți care o țin numai pe legume undeva pe la țară. Aici vorbim de profesori, oameni din televiziune, profesioniști. Spre exemplu, tata era un critic de film. Trăiau o viață perfect normală, atee, poate ușor stângistă. Dar nu era de tipul sex liber și droguri peste tot. Doar foarte mult optimism și spirit liber. Poate și puțin cam prea multe beri…”, își amintește Vinterberg.

 

LASĂ UN COMENTARIU