Versurile piesei „Condeiul cu cerneala neagra”, interpretata de Tzanca Uraganu
Mulți scriitori umpleau condeiul cu cerneală neagră
și reușeau să scrie și reușeau să facă
Povești pe dragoste, povești cu happy-end,
Povești în care proștii ca mine încă mai cred
și cred încă mai cred în sentimente de iubire.
Dacă mă întreb dacă iubesc, iubesc, dar nu pe tine.
Altcineva mi-a prins în copci inima după fault
și m-a scuturat de praf de la ultimul knock-out.
Pe o coală goală ca la școală scriu de mână, clasic
Sunt conștient că pare științifico-fantastic
Dar am rămas tot în trecut, trecut pe modul vintage
… nu vreau să semăn intrigi
Nu vreau să vă certați că parcă aud cum țipă prostul:
„Ce-i fă asta, scrisoare de la fostul?”
Habar nu am de ce mai răscolesc trecutul nostru
De ce scriu o scrisoare căreia nu-i mai văd rostul.
Să încep cu „dragă”, dar cum să încep cu „dragă”
Când de fapt tu nu-mi ești dragă?
Când de fapt tu ești opusul, nu se pupă, nu se leagă. Treacă, meargă.
Azi locul meu e ocupat, iar locul tău pe lista neagră.
Să se înțeleagă: n-am nimic cu tine.
Nu mă freacă, nu mă baga.
Oricum n-avea cum să meargă.
Oricum n-avea cum să țină dragostea o viață întreagă.
Când alții în chatul tău plătesc ca să te vadă
și încep să tragă ca un pluton de execuție.
Termeni de seducție, folosiți în prostituție.
Te conformezi că n-ai altă soluție.
Oricum e dreptul tău garantat de constituție.
De vină, dacă sunt eu de vină, încarcă arma.
Pune un cartuș pe țeavă să vedem ce zice karma.
Pune-mi pistolul la tâmplă și apasă pe trăgaci.
Cum apeși pe „rec” zâmbind când începi să te dezbraci.
