Pe fondul unei evoluții accelerate a tehnologiilor de generare automată a conținutului, o creație muzicală fără corespondent fizic a devenit subiect de dezbatere intensă. Lolita Cercel, o artistă concepută cu ajutorul inteligenței artificiale și promovată online de un creator independent, a ajuns în trending pe TikTok și pe platformele de streaming, acumulând milioane de vizualizări în doar câteva săptămâni.
Proiectul, semnat de un tânăr care se prezintă sub pseudonimul „Tom”, a dus la lansarea a șapte piese sub numele artistei virtuale, iar profilul acesteia figurează deja ca „artist verificat” în catalogul unei platforme importante de muzică online. Popularitatea rapidă a Lolitei Cercel a determinat reacții puternice din partea comunității muzicale, dar și a unor activiști sociali.
Criticii din industria muzicală românească susțin că proiectele de tipul Lolita Cercel distorsionează competiția artistică. Mai mulți artiști independenți au afirmat că ei investesc ani de zile în perfecționarea tehnicilor vocale, în compoziție, în producție și în promovare, iar succesul fulgerător al unei entități generate de algoritmi reprezintă o „scurtătură” nedreaptă în contextul vizibilității online.
Controversa a dobândit și o dimensiune socială, după ce s-a atras atenția asupra utilizării elementelor culturale rome în identitatea vizuală și sonoră asociată cu Lolita Cercel: recurgerea la stereotipuri culturale prin intermediul unui artist virtual profitabil ridică semne de întrebare privind respectul față de comunități marginalizate.
În jurul proiectului s-a creat o polarizare a opiniilor: pe de o parte, unii dintre utilizatori și creatori online sustin accesibilitatea și inovația tehnologică, iar pe de altă parte, artiști independenți și activiști cer blocarea conturilor asociate pe rețelele sociale ca formă de protest împotriva normalizării conținutului generat exclusiv de algoritmi.
Dezbaterea despre Lolita Cercel nu este un fenomen izolat. Industria muzicală globală s-a confruntat în ultimele luni cu situații similare în care artiști sau proiecte generative au strâns audiențe mari fără niciun performer uman în spate, ceea ce a determinat platformele de streaming și casele de discuri să formuleze politici privind transparența și etica publicării de conținut generat de inteligență artificială. Un exemplu recent în afara României este cazul unui „cântăreț” viral etichetat ca fiind complet generat de AI de către o platformă de streaming, în contextul unei controverse privind corectitudinea și drepturile artiștilor reali.
Pe de altă parte, practica integrării inteligenței artificiale în procesele creative muzicale are o istorie mai largă. Muzicienii și producătorii utilizează modele de generare automată pentru compoziție, design sonor sau chiar pentru a oferi variațiuni creative, fapt documentat în diverse studii academice. În astfel de contexte, AI poate funcționa ca un instrument complementar al creativității umane, nu ca înlocuitorul acesteia.
Întrebările ridicate de succesul Lolitei Cercel – privind originalitatea, etica, drepturile culturale și modul în care tehnologia influențează economia creativă – reflectă provocările actuale ale unei industrii în transformare rapidă. Pe măsură ce platformele și artiștii dezbat noi politici și reglementări, rămâne deschisă problema echilibrului dintre inovația tehnologică și recunoașterea și protejarea muncii artiștilor umani.
