Versurile colindului „Bate vantu’ dinspre sat”, interpretata de Străjerii Colindului
Bate vântu’ dinspre sat,
Și-un colind de ger purtat,
Sună-n glasu’ vântului,
Străjerii colindului,
În inima satului.
Tăți ridică sus la cer.
Rugăciuni, în miez de ger.
Să le-arate Dumnezău
Prin Maica și Fiul său,
Unde-i om bun și om rău.
Om sărman, cu suflet mare,
Le-o ieșit sara-n cărare,
Cu masa goală-n ajun
Tot i-o primit, cu gând bun
După obicei străbun.
C-or adus colindu’ sfânt.
Şi lumină şi cuvânt.
Și-or lăsat la poarta lui
Toată grija Tatălui,
Și puterea cerului!
S-or vorbit, Străjerii-n noapte,
Peste deal, pașii să-i poarte.
Și cu trupu-nfrigurat
Toată noaptea-or colindat,
Multe-or văzut și-or aflat.
Latră câinii după gard,
Nu iese, nici un bogat.
Se vede, că îi chitros,
Nu-i întreabă de Hristos,
Nu-i primește bucuros.
Suflet gol, masă bogată,
Boier cu zăvoru-n poartă…
Chiar de-ai strâns, şi-ai adunat,
Porțile ți-ai încuiat.
Nu gândești c-a fi păcat?
Stinsă-i lumina la drum.
Şi-ai uitat că îi Crăciun!
Că de-ar fi azi pe pământ
Fecioara cu pruncu’ sfânt,
I-ai lăsa în ger şi-n vânt.
Din drum, casa îi creștină.
Da puțini oameni să-nchină.
Și-n cuvântul prorocit,
Nu mai cred, zâc că-i smintit,
Și că lumea s-o-nrăit.
Dar între pământ și cer,
Crăciunu, îi tăt la fel!
Pace, rai, suflet milos,
Și colindul lui Hristos,
Să ne fie spre folos!
