Anamaria Ferenț li se alătură curajoaselor vedete care au acceptat să participe la “Splash! Vedete la apă”, show-ul verii la Antena 1. Ea își dorește să-și învingă traumele legate de apă care o chinuie de ani de zile.
“La 17 ani, era să mă înec în mare. Credeam, pe atunci, că știu să înot. Locuiam de la nouă ani la Năvodari, dar n-am luat niciodată lecții de înot. Doar dădeam din mâini, să mă țin și eu la suprafață. În ziua aceea, am înaintat cam mult în apă și, pentru că amorțisem, am vrut să-mi pun picioare pe nisip. Numai că nu am simțit nisipul sub picioare și atunci am intrat în panică. Mi-am dat seama că sunt departe de grupul cu care eram, dar n-am strigat după ajutor, doar dădeam din mîini disperată. Norocul meu a fost că m-a văzut un prieten și a venit să mă salveze, altfel acolo muream”, povestește Anamaria.
Câțiva ani mai târziu, stând pe malul Siretului, a văzut un prieten înecându-se sub ochii ei. “În duminica respectivă, toată lumea a intrat în apă, mai puțin eu, care am rămas la mal, din motive medicale. Prietenul la care am mers nu intrase niciodată în apă, să înoate, deși era pescar din tată în fiu, pentru că îi era foarte frică de apă. Până în ziua aia când și-a făcut curaj. Dintr-o dată nu l-am mai văzut în apă și nici ieșind. I-am alertat pe ceilalți, să-l caute… Din păcate, se înecase… Întâmplarea asta m-a marcat pe viață. Mult timp după aceea nu am mai intrat în apă și în continuare mi-e foarte frică de apă. Intru în piscină, înot, dar trebuie să știu că mă pot agăța de ceva, dacă obosesc. Iar în mare sau ocean, nu stau decât la mal, unde simt nisipul sub picioare”, mai povestește cântăreața.
La antrenamentele pentru “Splash! Vedete la apă”, Anamaria a venit însoțită de mama ei, care o încuraja și aplauda înainte de fiecare săritură. “Ieri (n.n. luni, 12 mai), când am venit la bazin și am văzut aceste înălțimi de la care ar trebui să sar, am crezut că o să mor. Astăzi am rugat-o pe mama să vină cu mine, în primul rând, pentru că mi-e drag să o știu în preajma mea. Apoi, mă gândeam că, măcar de rușine față de ea, să-mi fac curaj să sar”.
