Kiba, bass-istul lui Mihai Mărgineanu, mărturisiri uimitoare

Puţini oameni din lumea muzicală ştiu că numele de Constantin Dragu îi aparţine bass-istului Kiba. De asemenea , puţini ştiu că bass-ul este doar unul din instrumentele muzicale la care Kiba poate performa cu lejeritatea şi simplitatea artistului complet.

 KIBA

Cel puţin la fel de apreciat este şi atunci când încinge mandolina, chitara sau pianul. Ar fi cochetat şi cu contrabass-ul dacă prietenul lui Leonard Ciuciu nu ar fi trecut prea timpuriu alături de mării muzicieni regretaţi.

Kiba este unul din puţinii muzicieni care cântă numai cu cine se înţelege perfect pe scenă . Are o reputaţie de “nebun” , fiind nemilos cu toţi cei care uită de bun simţ sau uită să “audă” şi să asculte ceilalţi membri ai trupei.

Cum te-ai apucat de muzică?

Eu am crescut la o Casă de Copii, şi acolo, norocul mare a fost să am un profesor de muzică extrem de atent şi dedicat. El a descoperit că deţin un auz deosebit şi m-a încurajat să cânt la mandolină, în orchestra şcolii, cu care dădeam spectacole în zilele importante ale oraşului Buşteni- oraşul meu de adopţie.

Ai crescut la o Casă de Copii şi ai devenit unul din cei mai mari bass-işti români în viaţă?

Consider că cel mai mare basss-ist român este Decebal Bădilă, un exemplu demn de urmat pentru toţi cei care se hotărăsc să intre în lumea muzicii .

Da, am fost şcolit şi îndrumat într-o şcoală de copii. Practic, mi-am întâlnit mama la 14 ani, dar nu-mi pare rău , pentru că am beneficiat de o educaţie pe care, probabil, părinţii mei nu mi-o puteau oferi. A fost greu şi uneori, insuportabil, dar rezultatul meu este peste medie şi sunt fericit pentru asta.

Care a fost cel mai mare vis al tău în copilărie?

Să am o familie .

Şi ai reuşit?

Am două fetiţe superbe şi o soţie minunată. Şi o mamaie,care ne mai cicaleste din când în când ! Cred că am reuşit,nu?

Cu siguranţă ai reuşit! Cum vezi tu showbiz-ul muzical românesc din postura de cap de familie şi muzician?

Industria muzicală este formată în mare parte din copii la indigo, de la care s-a pierdut originalul şi astfel, o dată cu trecerea timpului copiile devin din ce în ce mai palide şi mai departe de adevăr . Asta a zis-o Mărgineanu şi mi-a plăcut.

Şi totuşi, lumea muzicală românească are valori incotestabile, dar care nu pot beneficia de industria profesinista din vestul Europei sau Americi, din păcate.

Ai pomenit de Mărgineanu. Cu Mărgineanu cânţi de şase ani baturi pe muchie. Cum rămîne cu “reputaţia” ta de mercenar?

La început nu mi-era clar ce înseamnă mercenar. A trebui să caut în dicţionar. Probabil că mi-au zis “˜mercenar” cei cu care nu vroiam să cânt . Pentru că nu banii sunt importanţi tot timpul . Mai contează şi cum te simţi pe scenă alături de cei cu care cânţi . Ca să nu pară că eşti la servici. Noi facem parte dintr-o castă norocoasă şi e păcat că în loc să te bucuri că poţi da bucurie să te comporţi ca un funcţionar de ghişeu.

Dar asta face diferenţa între muzicanţi şi muzicieni! Şi asta face tot timpul Mihai (Mărgineanu n.a.) , se distrează pe scenă şi astfel le transmite şi “pacienţilor” starea de bine. De când cântam împreună, mi-am schimbat şi eu starea şi, viaţa e frumoasă!

Aveţi un spectacol la “Patria” care se numeşte “Haimanalele la cinema” . Cum va fi spectacolul ? Cine a dat numele?

Da, spectacolul este programat pe 2 iunie la Patria . Este un spectacol ce se vrea a fi înregistrat pentru un disc unpluged şi filmat pentru românii din afara ţării care nu ne pot vedea curând sau lesne . Discul va fi un ‘envivo’ adevărat şi nu prea ne stă nouă în caracter să regizăm prea mult. Ne vom distra tare, cu siguranţă!

Mai ciudat este că pe 1 iunie cântam la Satu Mare ,şi vom fi nevoiţi să zburăm cu avionul până acolo cu Mihai la manşă . Aicea am eu emoţii mari, nu la spectacol.

Lasă că o să fie cu stare bună când o să ajungeţi pe scenă. Ce ne mai poţi spune despre spectacolul din 2 iunie? O să aveţi invitaţi? O să aveţi o scenografie specială?

Asta cu sceno-tehnică pe noi nu prea ne încânta . E pentru trupele cu show, dans şi alte bazaconii. Noi cântam foarte mult şi diferit, şi nu prea avem timp de lumini şi efecte speciale . Alea sunt pentru filme!

Mărgineanu şi banda aferentă cântă cât stă pe scenă , mai puţin când îl apucă pe Mihai vorba cu publicul , pe Vioară (Cristi Horia- violonistul trupei, n.a.)îl mai apucă dansul, şi credeţi-mă că nu este punctul forte. Se întâmplă des să ne oprim cu toţii şi să ne minunam de el. Nicu (Nicu Dumitrescu-percuţii, n.a.) îşi face damblalele lui cu zecile de obiecte în care se bate, Florin Ionescu ţine secţia ritmică alături de mine şi Michele Visan trage de corzile chitarei şi până nu rupe vreo două nu se lasă.

Proiect de nebuni! (asta să nu o scrieţi că nebunu urăşte cuvântul proiect!)

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here