Versurile piesei „Cea mai tristă toamnă”, interpretata de Ana Cernicova
Cum era ea, cum erau ei în doi
Când ploai plângea, și ei plângeau în ploi
Braţele lor se împreunau prea strâns
Și nu se opreau nici ploaia, nici ei din plâns,
Povestea lor de iubire devenită amintire…
E cea mai tristă toamnă, e cea mai tristă zi
Din câte au mai fost și câte vor mai fi
Și ramuri bat în geam, ea speră că a venit,
Dar se cutremur plopii de când s-au despărţit.
E cea mai tristă toamnă, e cea mai tristă zi
Din câte au mai fost și câte vor mai fi
Şi ramuri bat în geam, ea speră că a venit,
Dar se cutremur plopii de când s-au despărţit.
Cât de frumos îşi spuneau „te iubesc”
Cât de ciudat, azi nu își mai vorbesc,
lar inima lui rămase la ea cadou
În inima ei care plânge din nou,
Povestea lor de iubire devenită amintire…
E cea mai tristă toamnă, e cea mai tristă zi
Din câte au mai fost și câte vor mai fi
Și ramuri bat în geam, ea speră că a venit,
Dar se cutremur plopii de când s-au despărţit.
E cea mai tristă toamnă, e cea mai tristă zi
Din câte au mai fost și câte vor mai fi
Şi ramuri bat în geam, ea speră că a venit,
Dar se cutremur plopii de când s-au despărţit.
Nu ştiau, nu ştiau ce toamnă îi așteaptă
Şi că se va sfârşi
Nu ştiau că această toamnă le va fi…
Cea mai tristă toamnă, e cea mai tristă zi
Din câte au mai fost și câte vor mai fi
Și ramuri bat în geam, ea speră că a venit,
Dar se cutremur plopii de când s-au despărţit.
E cea mai tristă toamnă, e cea mai tristă zi
Din câte au mai fost și câte vor mai fi
Şi ramuri bat în geam, ea speră că a venit,
Dar se cutremur plopii de când s-au despărţit.
