Versurile piesei „Viu”, interpretata de Bosquito
Când norii conspirau, in taină, invidioși pe stele
Ca paravan să-mi fie, să nu orbesc de ele;
Când nimbușii se înfoiau să-și ia-napoi văzduhul
Doar câțiva aștri palizi le ocoleau tăvălugul
Și se-agățau de pânza neagră-smoală cu surdă obstinență
O insurecție tăcută, o astro-rezistență.
Si n-au văzut niciunii, fiind prinși în sfada lor,
Că eu cu ea goneam-cometă cu mult deasupra tuturor.
Până-n Eden și înapoi
Doi e unu și-unu-i doi
Din plonjonul in extaz ies viu, ies treaz.
N-am clipe pentru aștri, din ele să se-nfrupte
Azi n-am ochi să-i admire prin conflagrații mute
Nu am vreme de ceruri, chiar de-or tuși un tunet,
Că sunt atent numai la ea ca s-o sărut pe suflet
Și ochii ei au luat deodată privirea mea ostatică
Și timpul a înțepenit într-o cadență statică
Și cine mai știa ceva de aștrii derbedei când eu dădeam încet din aripi pe după crugul ei?
Până-n Eden și înapoi
Doi e unu și-unu-i doi
Din plonjonul in extaz ies viu ies
Și ne-am iubit odată de ne țin minte zorile
Și-or povesti la alții și iarba și cu florile
Și chiar Alteța-Lună și-o aminti mereu
Cum ne-am sorbit cu sete plonjând în apogeu;
Până-n Eden și înapoi
Doi e unu și-unu-i doi
Din plonjonul in extaz ies viu ies treaz
Și au fost și roibi într-un ocean, Heron și Dumnezeu
Cu toții-acolo undeva…între lumina orașului și un-înghețat releu.
