Versurile piesei „Bate vantule mai tare”, interpretata de Florin Cercel
Supărarea atunci când vine
Si se oprește la tine,
Ea nu vine singură,
Că o rezolvi și apoi pleacă.
Când intră în casa ta,
își ia și familia
Supărări mai mari, mai mici.
Doar să nu te mai ridici.
Și am pățit și eu, că sunt un om ca toti.
Știu cum e să simți, să simți că nu mai poți.
Când se întâmplă toate parcă-s repetate.
Crezi că e coșmar, dar e realitate.
Să bată vântul mai tare,
Bate, vântule cât poți.
Bate, bate, dă-i cu ploaie, dă-i cu pietre.
Din drumul meu nu mă scoți.
Nu, nu, nu, nu.
Să vină tot ce-i mai rău, toate o data, nu pe rând.
Dă-le toate
și cele mai negre zile – eu trec prin ele râzând,
Altfel n-am cum.
Dacă aș pune în balanță
Viața mea si altă viață
M-ar lua plânsul, aș urla.
Nu m-aș putea vindeca.
Cât poți inimă să duci,
Atât de multe să strângi.
Noroc că mă țin eu tare
și nu cad jos din picioare.
Și am pățit și eu, că sunt un om ca toti.
Știu cum e să simți, să simți că nu mai poți.
Când se întâmplă toate parcă-s repetate.
Crezi că e coșmar, dar e realitate.
Să bată vântul mai tare,
Bate, vântule cât poți.
Bate, bate, dă-i cu ploaie, dă-i cu pietre.
Din drumul meu nu mă scoți.
Nu, nu, nu, nu.
Să vină tot ce-i mai rău, toate o data, nu pe rând.
Dă-le toate
și cele mai negre zile – eu trec prin ele râzând,
Altfel n-am cum.
