Versurile piesei „Omenia”, interpretata de Jean de la Craiova
Sunt oameni doar în bani văd fericirea,
Dar ce folos, dar ce folos
Dacă banii nu pot cumpăra iubirea,
Lucrul cel mai prețios
Sunt oameni doar în bani văd fericirea,
Dar ce folos, dar ce folos
Dacă banii nu pot cumpăra iubirea,
Lucrul cel mai prețios
Doamne, dacă ți la mine
Fericire să-mi dai, numai atât
Să am parte de iubire
Nu vreau nimic mai mult!
Doamne, dacă ți la mine
Fericire să-mi dai, numai atât
Să am parte de iubire
Nu vreau nimic mai mult!
Pot să dorm noaptea pe un pat de diamante,
Dar ce folos, dar ce folos
Degeaba ești stăpân pe o mie de palate
Dacă nu ești sănătos
Pot să dorm noaptea pe un pat de diamante,
Dar ce folos, dar ce folos
Degeaba ești stăpân pe o mie de palate
Dacă nu ești sănătos
Doamne, dacă ți la mine
Fericire să-mi dai, numai atât
Să am parte de iubire
Nu vreau nimic mai mult!
Doamne, dacă ți la mine
Fericire să-mi dai, numai atât
Să am parte de iubire
Nu vreau nimic mai mult!
Doamne, dacă ți la mine
Fericire să-mi dai, numai atât
Să am parte de iubire
Nu vreau nimic mai mult!
Doamne, dacă ți la mine
Fericire să-mi dai, numai atât
Să am parte de iubire
Nu vreau nimic mai mult!
