Versurile piesei „Am intrebat un om (Nebunu)”, interpretata de Leo de la Rosiori
Am întrebat un om normal ce este dragostea.
S-a uitat în jos, mi-a zis: „Știu doarcă e altceva.”
Am întrebat și un sărac cu haine rupte.
Știa doar că în iubire sunt multe lupte.
Am întrebat și un om bogat cu lumea la picioare.
A spus că se simte singur și nimic n-are valoare
Din tot ce are.
Ce e iubirea până la urmă? Cine mă va lămuri?
Că nu mai știu ce să cred din tot ce-mi spun oamenii.
Vorbesc toți de dragoste, dar nimeni nu o mai trăiește.
Dar nici nu poți să scapi de ea atunci când te lovește.
Ce e iubirea până la urmă? Cine mă va lămuri?
Că nu mai știu ce să cred din tot ce-mi spun oamenii.
Vorbesc toți de dragoste, dar nimeni nu o mai trăiește.
Dar nici nu poți să scapi de ea atunci când te lovește.
Eu deloc nu m-am lăsat, am mers și am căutat.
Am întrebat și un nebun ce e iubirea cu adevărat.
Nebunul m-a lămurit, pe loc plânsul m-a bufnit.
Când am văzut că dragostea mintea i-a risipit.
Tot o ținea pe a lui: „Adu omul înapoi. Omul meu iubit,
chiar dacă m-a folosit, eu l-am iubit.”
Ce e iubirea până la urmă? Cine mă va lămuri?
Că nu mai știu ce să cred din tot ce-mi spun oamenii.
Vorbesc toți de dragoste, dar nimeni nu o mai trăiește.
Dar nici nu poți să scapi de ea atunci când te lovește.
Ce e iubirea până la urmă? Cine mă va lămuri?
Că nu mai știu ce să cred din tot ce-mi spun oamenii.
Vorbesc toți de dragoste, dar nimeni nu o mai trăiește.
Dar nici nu poți să scapi de ea atunci când te lovește.
