Versurile piesei „Anii mei din buletin”, interpretata de Nicolae Guta
Viața mea e ca un front
Plec, nu știu unde mai mă întorc
Gloanțele sunt supărări
Nimerit de atâtea ori
Supărări, obuzele m-au atins cu schijele
Mi-au rănit picioarele și pieptul și mâinile
Azi privesc în urma mea la un film de cinema,
Un film despre viața mea
Cu ce am mai rămas din ea
Vai, vai, vai, vai, viața mea
Anii mei de buletin, m-ați îmbătrânit puțin
Stati o clipă să vorbim și apoi să ne socotim
Să vă spun că nu-i cinstit, parcă mă simt păcălit
Ați fugit, v-ați furisat, nici măcar n-ați întrebat
Dimineti si nopti de-a valma
Si lacrimi șterse cu palma
Si oftat plin de durere,
Fără nicio mângâiere
Multă muncă și sudoare și doar câte o sărbătoare
Si carnea pe mine plânge, mi-a intrat necazu-n sânge
Azi privesc în urma mea la un film de cinema,
Un film despre viața mea
Cu ce am mai rămas din ea
Vai, vai, vai, vai, viața mea
Anii mei de buletin, m-ați îmbătrânit puțin
Stati o clipă să vorbim și apoi să ne socotim
Să vă spun că nu-i cinstit, parcă mă simt păcălit
Ați fugit, v-ați furisat, nici măcar n-ați întrebat
Azi privesc în urma mea la un film de cinema,
Un film despre viața mea
Cu ce am mai rămas din ea
Vai, vai, vai, vai, viața mea
Anii mei de buletin, m-ați îmbătrânit puțin
Stati o clipă să vorbim și apoi să ne socotim
Să vă spun că nu-i cinstit, parcă mă simt păcălit
Ați fugit, v-ați furisat, nici măcar n-ați întrebat
