Versurile piesei „Cuvinte”, interpretata de Vizante
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
A trebuit să treacă ani să înțeleg o vorbă
Că suflu și în iaurt după ce te-ai fript cu ciorbă
Și am învățat că oamenii te aplaudă când poți
De la primii pași în viață îi vezi când se adună toți
Și îți zic haide că poți pare că te încurajează
Dar nu pentru mult timp pentru că mai târziu în viață
Când vrei să faci ceva poate ieșit din tipar
Apar vorbe știi că-i greu, nu-i ușor îți trebuie bani
Până și prima fată în viață îți spune te iubesc frumos
Și mai târziu nici nu mai știe cine ai fost
Că e frumos când ce ai în suflet se pupă cu ce ai în minte
La început un sentiment, acum rămân niște cuvinte
Până și prietenul te vinde și-ți aruncă niște scuze
Te lasă ca un gust amar după siropul de tuse
Ce frumos poate un om să te laude în cuvinte
Și atunci când îți merge rău să nu te mai țină minte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Știi că o mână de cuvinte fără fapte nu contează
Ascultă-mă puțin ce spun și ce urmează
Un tată își dă la școală un copil și îl învață
Îl crește, îl spală îi face un rost în viață
Dar mai târziu vezi că nu are timp și spune: Trebuie să plec
Rămâne să vorbim vineri
Un copil crește în speranța lăsată de un părinte
Și ajunge tatăl de mâine care aruncă doar cuvinte
De la vorbe până la fapte e doar un pas mai lung
O frază care te doare, te taie ca un chirurg
De aia un bun dramaturg ajunge să transmită stare
Și un președinte pare că aruncă cuvinte goale
O mamă cu îmbrățișare nu-i mai trebuiesc cuvinte
Un tată mereu prezent curăță drumul înainte
Se înțelege când un frate arată fapte și se simte
Că dragostea reală stă în fapte nu doar cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
Cândva credeam în cuvinte
