BVCOVIA – CEL MAI TRIST REFREN (versuri)

Versurile piesei „Cel mai trist refren”, interpretata de Bvcovia

 

Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Din cartier
Din cartier

Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren

Îl știu pe unu, am fost cu el în generală
Ce voia să se omoare încă din prima zi de școală
Cu un tată bețivan ce îl bătea seară de seară
Venea vânăt stând în clasă încercând doar să nu pară
Și stăteam cu el la gară, așteptând autobuzul
Spunea că urăște viața dar nici nu-i prinsese gustul
Mi-a întins într-o zi mâna, avea lacrimi pe obraz
Tacsu îi arsese mâna în focul de pe aragaz

Și era doar un copil, nici nu știu dacă mă simți
Unii au părinți din ăia, de mai bine n-ai părinți
Doare al dracului de tare, încă mă scoate din minți
L-am văzut ultima oară pe peron, înghesuiți
De momente și de vorbe și de amintiri ciudate
Îmi spunea cât se urăște și cât se gândea la moarte
I-am spus că o să fie bine și simt cât poate să doară
După o vreme am auzit că și-a legat de gât o sfoară

Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren

Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren

E despre puștiul ce a crescut în orfelinat
Fiindcă mă-sa la lăsat fix când tac’su a decedat
De mic copil pe tâlhărie, pe furat
Ce se lua în smardoială pentru locul lui din pat
Unii râdeau în morții lor că n-avea țoale
Până și-au luat toți bătaie într-o seară în parcare
Și nu-ți cânt de două palme sau schemă de intimidare
Îți cânt despre o rozetă ce le-a spart fața la fraieri

Combina tot pe la scară, de la târfe la vrăjeală
Știu, fura casetofoane din mașini parcate în stradă
A fost și plecat pe-afară să tragă niște manete
L-au închis o perioadă pentru nu știu ce anchete
A ieșit apoi afară dar își pierduse relația
Cică femeia îi plecase nu mai accepta situația
Eu pe-atunci eram în Londra, am primit mesaj pe seară
Vezi că ăsta a murit, și-a legat de gât o sfoară

Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren

Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren

Cel mai trist refren
Mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here