F.Charm – Sarah (monolog) (versuri)

Versurile piesei “Sarah (monolog)”, interpretata de F.Charm

Septembrie, un strigat mut te cheama-n taina
M-acoperi pe umerii slabi cu frunze-n loc de haina
La noua ani, vad si-nteleg cam tot in jurul meu
Imi scapa totusi un detaliu ce m-apasa greu

De ce cand suntem mici iubim, simtim si nu stim ce e ura
Si cu cat ne inaltam spre nori ne transformam si sufletul si gura
De ce ma bucur atat de mult de fiecare dimineata
Si caut roua rece-n iarba ca sa ma spal pe fata
Pe cand voi adultii, o vedeti intr-o cana de cafea
Intr-o goana infinita pentru-a pune la saltea
Stiu si inteleg ca trebuie sa si traim
Si maculatura asta blestemata sterge ce simtim
Tatā, spune-mi tu te rog, ca tu stii mai bine
Ce vise aveai, spune-mi ce simteai, cand erai ca mine
Nu te condamn ca ai crescut, asa-i in viata poate
Iti multumesc ca esti aici si-atunci cand esti departe

Si-am inteles ca toate trec, nu sunt nemuritoare
Samanta, apoi pomul, bococul, apoi floare
Se bucura-n petale se ofileste, moare
Mi-e frica si va spun sincer
Ca poate cresc si-o sa ma schimb
Mi-e frica de lumea toata
Ce se schimba dupa anotimp
Mi-e frica de mine, mi-e frica de inima mea
Ca poate-ncepe sa iubeasca tot ce-am urat candva…

Loading...

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here