Maximilian – Amintiri din copilarie (versuri)

Versurile melodiei “Amintiri din copilarie”, interpretata de Maximilian

Nu stiu altii cum sunt, insa eu cand ma gandesc la casa
Ma gandesc la tata lenes si la mama curajoasa
Ea-l certa mereu, insa el radea intruna
Eu cu frate-miu pe afara pana cand ne alunga luna

Sa nu crezi ca ne culcam, ce-ti inchipui, c-aveam somn
Te-nselai amarnic daca te-asteptai sa dorm
Citeam cartile lui tata, Robin Hood, D’Artagnan
Contele de Monte Cristo si orice altceva prindeam

Avea si o revista d-aia, ascunsa sub un dulap
Sub un teanc de alte reviste, sa nu crezi ca mi-a scapat
Sa nu crezi ca am mutat-o, tot acolo a ramas
Mama, cat am mai iubit-o pe Pamela din Dallas

Am avut noroc de o copilarie grava
Nu stiam eu cum e lumea, cat poate fi de bolnava
Si chiar dac-as fi stiut, nu cred ca mi-ar fi pasat
Atatea treburi frumoase ma tineau preocupat

Am avut noroc de o copilarie grava
Nu stiam eu cum e lumea, cat poate fi de bolnava
Si chiar dac-as fi stiut, nu cred ca mi-ar fi pasat
Atatea treburi frumoase ma tineau preocupat

N-am fost golan, n-am avut boala pe viata
Da-mi placea sa stau pe afara dis de-dis de dimineata
Schimburi de surprize, fotbalisti sau masinute
Cand aveam cate un Hagi, eram rege pe stradute

Le bateam in lung si-n lat, erau toate ale mele
Cum sa-mi ceri sa fac curat, cum sa-mi stea gandul la teme
Gagica-mea era vara, gagica-su era toamna
Intram in depresie cand stiam ca-ncepe scoala

Atunci, ca si acum, de eram putin racit
Era clar c-a doua zi totul se va fi sfarsit
In clipa-n care scriu asta stau la pat, o ard bolnav
Poate c-o fi de la febra, dar o fac cu atata drag

Am avut noroc de o copilarie grava
Nu stiam eu cum e lumea, cat poate fi de bolnava
Si chiar dac-as fi stiut, nu cred ca mi-ar fi pasat
Atatea treburi frumoase ma tineau preocupat

Am avut noroc de o copilarie grava
Nu stiam eu cum e lumea, cat poate fi de bolnava
Si chiar dac-as fi stiut, nu cred ca mi-ar fi pasat
Atatea treburi frumoase ma tineau preocupat

Am fost un copil obraznic, altfel nici nu avea rost
Daca ma intrebi acuma, eu eram doar curios
Treburi simple si marunte imi aduceau fericire
Am crescut si toate astea si-au pierdut din stralucire

Pana acum vreo doua zile, cand am zis la toate stop
Bai, stiu ca suna cum suna, dar eu, sincer, nu mai pot
Zici ca lumea-i toata dusa, totul e cu curu-n sus
Oamenii nu mai sunt oameni, sunt serviciu sau produs

Ma-ntreba unul mai ieri care e targetul meu
I-am raspuns ca habar n-am, dar ca l-am avut mereu
Si anume eu si alti prosti asa ca mine
Care au rime infantile, insa cred numai in bine

Am avut noroc de o copilarie grava
Nu stiam eu cum e lumea, cat poate fi de bolnava
Si chiar dac-as fi stiut, nu cred ca mi-ar fi pasat
Atatea treburi frumoase ma tineau preocupat

Am avut noroc de o copilarie grava
Nu stiam eu cum e lumea, cat poate fi de bolnava
Si chiar dac-as fi stiut, nu cred ca mi-ar fi pasat
Atatea treburi frumoase ma tineau preocupat

Loading...

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here