Marți, 25 martie, trupa Pasărea Rock, înființată de Josef Kappl, Mircea Baniciu și Ovidiu Lipan Țăndărică, susține primul mare concert din București al formației.
traiestemuzica.ro: Ce piese veți cânta în concertul de pe 25 martie? Se vor putea auzi și melodii precum „Zori de zi“, „În umbra marelui urs“, „Mica țiganiadă“, „Fată verde“ și „Andrii Popa“?
Mircea Baniciu: Unele dintre cele menționate se vor auzi, unele nu. O să fie în special piese cunoscute din repertoriile Mircea Baniciu și Josef Kappl. Atât dintre cele foarte cunoscute, cât și dintre cele mai puțin cunoscute și cântate în concerte. Piesele de rezistență din acest concert vor fi cele de pe albumul „Cantafabule”, însă venim și cu unele piese noi.
Ce surprize le pregătiți fanilor care vor merge la spectacolul de la Sala Palatului?
Dacă sunt surprize, le vor vedea acolo. Deci da, vor fi surprize, pentru că e o formulă de concert foarte specială, cu Mani Neumann, cu Costin Petrescu, cu Marius Batu, ca și invitați speciali ai trupei de bază. Un astfel de spectacol într-o astfel de componență vor vedea mai rar.
Care este povestea din spatele melodiei și videoclipului „Praznic năprasnic“?
Ioji a venit cu această melodie care ne-a plăcut tuturor, iar Florin Dumitrescu a reușit să transmită în cuvinte o stare de spirit care se potrivește foarte bine cu noi ca trupa, dar și cu noi ca nație. De videoclip s-a ocupat managerul nostru, Vali Rudolf. Încercăm să rămânem aproape de spiritul românesc.
Cum v-a venit ideea numelui „Pasărea Rock“?
Numele este o metaforă care sunt convins că este bine înțeleasă de cei cărora ne adresăm. Până la urmă, am votat numele. De la „Baniciu, Kappl și Lipan”, am ajuns la „Pasărea Rock”.
Ce înseamnă să fii rocker acum și ce înseamna acest lucru în urma cu 30-40 de ani?
Noi suntem în primul rând muzicieni, nu rockeri. Am compus muzică în stiluri diverse, deci nu m-aș lega neapărat de rock. Acum niște ani, muzica era într-adevăr muzică. Se compunea pornind de la o idee, era o temă muzicală, era un text, cu un mesaj, era o orchestrație, și, la final, iată că ieșeau piese care sunt cântate și astăzi.
Noi încercăm să facem la fel și acum, însă vremurile în care trăim ne-au schimbat și pe noi, și felul în care suntem percepuți de publicul nostru. În acest moment trebuie să fim actuali, să compunem și să cântăm în spiritul acestor vremuri.
Cum s-a modificat, din punctul dumneavoastră de vedere, industria muzicală din România, în ultimii 24 de ani?
Deși s-ar putea considera că acum 24 de ani nu aveam o industrie muzicală, aveam muzică de valoare. Era o casă de discuri, erau ceva emisiuni care difuzau muzică românească și, mai ales, erau multe concerte. Cred că era mai ușor pentru un tânăr muzician să răzbată, în condițiile în care merita atenție. Astăzi este mult mai greu, pentru că ar trebui să-și facă loc într-un spațiu public foarte poluat de tot felul de personaje care n-au făcut nimic notabil care să merite vreun pic de atenție.
În ziua de azi avem o industrie muzicală care înseamnă 90% muzică în limba engleză. Nu știu dacă e bine. E multă zarvă în zona asta de emisiuni de talente, dar mi se pare că de acolo nu prea ies artiști. Uite, în SUA sau Anglia ajung în topuri voci adevărate, muzicieni tineri de mare valoare. În România nu se întâmplă asta și, de aceea, consider că mai este mult de lucru.
În ce relații ați rămas cu Nicu Covaci?
În niciun fel de relații.
Vă pare rău că nu duceți mai departe numele Phoenix?
În acest moment, nu. Am trecut de mult de această etapă. El are numele, noi avem renumele.
Ce planuri aveți pentru acest an?
Nu ne facem prea multe planuri. Avem de repetat deocamdată pentru spectacolul de la Sala Palatului și pentru turneul din luna aprilie. Ne-am propus să ne tot adunăm la tot felul de evenimente.
