F. Charm feat. Samurai si Rucsy – Ziua in care a murit arta (versuri)

Versurile melodiei “Ziua in care a murit arta”, interpretata de F. Charm, Samurai si Rucsy

Pasari pleaca, frigul vine
Arta-ngheata in inchisoare
Pasari pleaca din ruine
Lasa-n urma cuiburi goale

Un blestem inevitabil se pogoara-n gloata
Sa bage sub pamant tot ce-a fost frumos odata
M-am inchis in buncar, printre poeme si nuvele
Sa incerc sa scap de rele tot ce a mai ramas din ele

Privesc printre gratii copiii ce din pantec
Sunt educati sa ia pelinul din viata si din cantec
Mor picturile ce ma purtau in adancul marii
Si-mi ridica parul brusc pe sira spinarii

Ba, e haos
Viorile ii striga
Dar stii ca sufletu-i obliga sa arda ce instiga
Si sparg muzeul rugaciunii la lumina lunii
Navala dau ca hunii la portile minciunii

Nu stiu ca un pix pe-o foaie si un pian intr-o odaie
Sunt adapost pe cuget in siroaiele de ploaie
In vorbe goale generatia cu sete mi se scalda
Vad in briceag si barda, forma de arta in brigade

Pier pe rand, valorile din versuri ce-odata
Imi deschideau inima rupta si devastata
D-aia tin sub lacat ferecat ce mi-a mai ramas
Sa pot sa las ceva in spate, intr-un ultim ceas

As descarca trancane in tine si in restu‘
Cand vad ca luati in ras arcusul lui Porumbescu
Aprind o lumanare, ca-i vremea de jelit
Blestemata fie ziua in care arta a murit

Pasari pleaca, frigul vine
Arta-ngheata in inchisoare
Pasari pleaca din ruine
Lasa-n urma cuiburi goale

Nu pot sa cred c-au transformat muzica intr-o gluma
Nah…nu pot sa cred cati n-au discernamant
De la Mozart pan la 2pac muzica o e arta
E mai presus de existenta ta neinsemnata

Stau intins pe covor, visez la nemurire
E fascinant cum fumul mereu gaseste iesire
Cred ca ai stat prea mult inchis in lumea ta, copile
Un militant care lupta cu o coala de hartie

Da’ tin creatie vie, eu nu-s ca restu’
Daca nu ma vezi o luna , vezi ca am scris la UNESCO
O sa rescriu dexu’, forta in mine data de canoane
Doamne, tu tine-ma tare si o sa fac din pixuri arme

70 de kilograme, merg spre ei, carne de tun
Scris mare pe frunte, arta, imi trec sagenti pe langa tample
Toti copiii astia zombie sunt eu ala din trecut
N-am cum sa-i condamn oricum, dar am cum sa ma razbun

Dau tare in glas, sa rasune in Romania
Kerosen de prune in toi, nevasta-mea spala ia
Inclusiv familia, totu’ pentru mine e arta
Vino tu si imi arata daca i-am invatat stramb vreodata

Picturi de-a lui Tonitza plang intr-un sanctuar din Tomis
Bustu’ lui Eminescu urla de pe malul marii
Prea multi au fost dati uitarii, prea putine au ramas
Au pus sechestru pe tezaurul strabunilor mei daci

Astazi, copiii astia se deghizeaza in draci
Pe noi ne fugareati c-aveam pantalonii prea largi
Daca injuram pe piese, eram aspru judecati
Acum sunteti toti open minded, nu va mai fortati

As trage in toti care arunca cu noroi in arta
Azi, nici macar poetii nu mai sunt ce au fost odata
Trag si ultimul fum la geam, sorb ultimul gat scarbit
Blestemata fie ziua in care arta a murit

Pasari pleaca, frigul vine
Arta-ngheata in inchisoare
Pasari pleaca din ruine
Lasa-n urma cuiburi goale

Loading...

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here